Să ne luăm interviuri cît încă mai avem ce lua unii de la alţii

În această seară nici măcar istorică, prietenul Cătălin Stănescu, editor-şef la The Chronicle, mi-a solicitat un interviu. Întrebările pe care mi le-a pus ţin mai degrabă de o faună interogativă pe cale de dispariţie (sau dimpotrivă), mai rar se găseşte cineva care să te întrebe, de la obraz, astfel de lucruri. Îl pun aici, fiindcă nu pot altfel:

1. Culoarea primei perechi de pantofi?
Nu cred că erau roz. Asta e tot ce cred că îmi amintesc.

2. Numele primei pisicute din viata ta?
Herta. Inspiratoarea acestui nume a fost, previzibil, Herta Müller.

3. Prima carte citita?
Aici am mai multe variante de răspuns: 1) Nu ştiu, nu sînt din localitate; 2) N-am citit, deocamdată, nici o carte, am fost prea ocupat cu scrisul; 3) Într-o vară, eram copil, sora mea s-a înarmat cu o carte (probabil, oribilă; se intitula Jungherul de argint) şi fugea cu ea după mine, prin curte, somîndu-mă să o citesc. N-am citit-o, normal. Doar nu eram prost să citesc.

4. Cind ai vrut sa ucizi prima data?
Aveam vreo 6-7 ani cînd am vrut să ucid prima dată. Poate nu atît să ucid, cît să fac cumva să moară cît mai repede. Era un bătrîn care mă alergase prin nişte grădini, avea un cuţit imens într-o mînă, nu m-a prins, de aia am şi avut apoi şansa de a-i fi dorit moartea. N-a trecut mult timp şi a murit. Era destul de bătrîn, aşa că nu se făcea să mă implic. Pe oamenii foarte bătrîni nu-i omori decît dacă te afli într-un roman de Dostoiesvski. Eu nu mă aflam.

5. Cum se numea primul Dumnezeu din viata ta? (sper ca nu Marcel)
Habar n-am cum se numea primul, dar pot să spun cum se numesc ultimii doi: Mnezeu şi Demonezeu.

6. Cind ai scris prima poezie? (era cumva epopee istorica?)
Sigur că era epopee istorică, altceva nici n-am scris. Cred că eram în clasa a 5-a, înainte de Christos.

7. Cit porti la pantofi
Port 42, atît îmi permit, deocamdată.

Profit de context, pentru a pune aici, tocmai pentru că nimeni nu mi-a cerut asta, această fotografie:



(Octave Blenchea, Je, Rareş Petrişor, Cătălin Stănescu – sorry, guys, for this unfair & unexpected exposing!)